Ce spune legenda despre Perla Munţilor Apuseni, una dintre cele mai frumoase peşteri din Europa. A fost locuită de ursul uriaş sau de zmei?-FOTO

IMG_20150530_162426 IMG_20150530_162150

Foto: 7life.ro

Considerată Perla Munţilor Apuseni, una dintre cele mai frumoase peşteri din Europa atrage annual mii de turişti. Descoperirea ei a avut loc în urmă cu 40 de ani, fiind una întâmplătoare.

În toamna lui 1975, bihoreanul Traian Curta, descoperea una dintre cele mai frumoase peşteri din România, peştera Urşilor. Povesteşte cu mândrie despre cea mai mare dragoste a vieţii, pe care păzit-o cu sfinţenie timp de trei săptămâni, ca nu care cumva cineva să i-o distrugă. Legenda spune că au fost închişi aproximativ 140 de urşi înfometaţi, urşi ce cântăreau peste 1.000 de kilograme.

Peştera Urşilor este perla Munţilor Apuseni şi face parte din categoria obiectivelor turistice care trebuie vizitate cel puţin odată în viaţă. A fost descoperită în urma unor lucrări executate la o cariera aflată în imediata vecinatăte a satului Chişcău din comuna Peietroasa, judeţul Bihor. Norocosul, al cărui nume s-a legat pentru totdeauna de Peştera Urşilor, este Traian Curta. Pe atunci la carieră, iar în urma unei explozii controlate, de rutină, a observat o gaură  în rocă, aceasta dovedindu-se a fi singura cale de acces către o lume din adâncuri, extrem de spectaculoasă. Cunoaşte fiecare colţişor şi scoate cele mai interesante sunete din orga pe care doar el o cunoaşte, ori din clopotele care atârnă din tavan. Povestea peşterii începe încă de la intrare.

Coborârea în necunoscut

„În urmă cu câţiva ani, la data de 17 septembrie 1975, lucram ca miner şi artificier, când am împuşcat exploziv. S-a deschis această gaură”, spune Traian Curta

Curiozitatea l-a determinat să vadă ce ascunde imensa gaură. Nu ştie cum au trecut cele aproximativ două ore pe care le-a petrecut în peşteră, încercând să-şi dea seama unde a ajuns.

„Când am ajuns jos m-am luat şi m-am plimbat  prin peşteră, cum am ajuns aici jos am întâlnit un craniu şi m-am împiedicat în el şi imediat s-o întors  cu colţu, da nu am ştiut ce animal e. Mi-am dat seama că e ceva interesant şi atunci m-am luat încet, încet şi m-am dus înainte, şi imediat atunci, pe partea dreaptă, şi pe partea stângă am văzut cele mai mari cranii şi fosile, şi resturi de animal”, spune bihoreanul.

Traian Curta a fost primul care a coborât în necunoscut, unde a descoperit schelete, care pe moment nu au putut fi atribuite nici unei specii cunoscute. A ajuns să iubeascăenorm de mult peştera, ba chiar a renunţat la salariul de miner şi munca de miner pentru a se ocupa de îngrijrea ei, chiar dacă aceasta însemna un salariu mult mai mic.

„La o săptămână după ce am circulat prin peşteră mă plimbam pe aicea singur, mai veneam de acasă şi intram singur cu lanterna să mai observ ce n-am observat. Daca aţi scoate o stalagmită afară, de oriunde din peşteră, aş şti imediat să vă spun unde a fost”, spune Traian Curta.

Ultimul locatar, 17.000 de ani

Pestera Ursilor

În urma cercetărilor şi analizelor efectuate de către specialişti, s-a stabilit ca acele schelete aparţin unei specii, dispărute de pe suprafaţa pământului, o specie de urs de cavernă (Ursus Spelaeus). Ursul avea dimensiuni impresionante faţă de speciile de urşi existente în România în momentul acual şi chiar în lume.

Traian Curta a raportat descoperirea şefilor care l-au certat spunându-i să dinamiteze de urgenţă peştera pentru ca exploatarea să poată continua. Cariera respectiva avea contracte cu firme din Germania şi Ungaria iar o descoperire de talia celei descrise ar fi făcut imposibilă onorarea obligaţiilor contractual, astfel că imediat după descoperirea peşterii au existat mai multe încercări de distrugere a ei.
judetului.

În cele din urmă, autorităţile au decis amenajarea peşterii, iar lucrările de au fost finalizate în anul 1978, lucru care a fost imortalizat la ieşirea din peşteră. Cu toate acestea, inaugurarea s-a făcut în data de 14 iulie 1980, dată la care a intrat în circuitul turistic

Denumirea de Peştera Urşilor provine de la numeroasele oase de urs găsite. Studiile spun că oasele cele mai vechi au 100.000 de ani iar „ultimul locatar” ar fi avut vârsta de „doar” 17.000 ani.

Legenda: urşi sau zmei

Urşii de Cavernă aveau dimensiuni impresionante faţă de speciile de urşi actuali. Ursul de pşsteră avea aproximativ 4 metri înălţime în 2 labe şi o greutate de 1000 Kg. La momentul descoperirii Peşterii existau 5 schelete complete din specia Ursus Spelaeus iar al 6-lea schelet complet a fost descoperit în această peşteră. Din păcate, scheletul complet al ursului de pestera se afla într-o zonă care nu se vizitează, din Rezervaţia Ştiinţifică. În capătul Galeriei Emil Racoviţă, a fost reconstituit un schelet al ursului de cavernă pentru a exemplifica vizual dimensiunile acestei specii.

Legenda spune că aici, în urma căderii unei stânci peste gura peşterii, au fost închişi aproximativ 140 de urşi înfometaţi. În cele din urmă ei s-au atacat reciproc pană când au murit toţi. Tot legenda spune că în actual Peşteră a Urşilor ar fi trăit zmei, creature cu puteri supranaturale. Are o lungime de 1.500 metri şi este compusă din galerii aflate pe două nivele (galeria uperioara lungă de 488 metri, aceasta este destinată turiştilor) si cea inferioară cu o lungime de 521 m, pentru cercetări ştiinţifice. Apa a fost cea care a modelat calcarul care seamănă cu marmura din peşteră. Cu o răbdare care se măsoară în zeci de mii de ani, a sculptat stalactite şi stalagmite cum rar ai ocazia să mai vezi altundeva.

sursa: voceatransilvaniei.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Lumea Presei, lumeapresei.ro