Icoana Maicii Domnului Prodromița se afla în Schitul Prodromu, în Sfântul Munte Athos. O copie a icoanei se găsește la Paraclisul Maicii Domnului de la Catedrala Neamului, și o alta la Schiul Darvari.
Icoana Maicii domnului de la Shitul Prodromu dein Athos este serbată azi, 12 iulie. Iată povestea Icoanei care s-a zugrăvit singură!
Descrierea icoanei
Dimensiunile icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, cu nuanța grâului, asemănându-se foarte mult cu descrierea rămasă de la Sfinții Epifanie și Nichifor, care au lăsat posterității un portret fizic al Fecioarei. Există mărturii cum că Sfintele Fețe se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se. Se mai afirmă că icoana a fost analizată științific prin cercetare la microscop, nedepistându-se urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii.
Istoricul icoanei
În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericești: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârșitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie și păcate trupești, precum și celelalte rânduieli. Cuvioșii Nifon și Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios și cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icoana și s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iași. Deși era un pictor priceput, se poticnește inexplicabil la zugrăvirea Sfintele Fețe ale Fecioarei Maria și a Pruncului Iisus din brațele ei. Speriat si mâhnit că poate și-a uitat meșteșugul sau o voință mai puternica se opune, acoperă icoana, încuie atelierul si amână totul pentru a doua zi. In dimineața următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârșită, fără să înțeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multa credibilitate minunii, iconarul a lăsat și o mărturie scrisă.
Mărturia scrisă a iconarului Nicolau Iordache
Acest document se păstrează în arhiva schitului Prodromul și este datat 29 iunie 1863: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicei Domnului și a lui Isus Cristos(sic). Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune”.
Minunile icoanei consemnate de-a lungul timpului
• Fiindcă ieșenii se opuneau strămutării Sfintei icoane la Muntele Athos, Cuvioșii Nifon si Nectarie hotărăsc să plece cât mai grabnic. Ajungând seara târziu la episcopia din orașul Huși, au fost întâmpinați de o mulțime de oameni care veniseră să se tămăduiască. De acolo, icoana ajunge la Bârlad și este găzduită de catedrala orașului. Aici s-au săvârșit numeroase minuni. Una dintre ele, a fost reținută în mod deosebit. În oraș se găsea un învățător foarte înțelept și cult, dar necredincios. Acesta, auzind de venirea sfintei icoane a trimis trăsura ca aceștia să vină cu icoana la casa sa. Părinții însă au refuzat, considerându-l ca lipsit de cuviință. La insistențele acestuia care a trimis de trei ori trăsura și ale unor mai-mari ai zilei, cuvioșii au consimțit. Spre uimirea tuturor, icoana a sporit în greutate încât a fost nevoie de patru oameni să o poarte. Trăsura nu a suportat greutatea care, se pare, sporea continuu și a cedat, dezmembrându-se. S-a înțeles că Fecioara Maria nu voiește să meargă la învățător, icoana recăpătându-și greutatea obișnuită de îndată ce s-a renunțat la intenție, fiind dusă foarte ușor înapoi în Catedrală.
• Tot pe când se afla la Bârlad, icoana a săvârșit încă o minune cu o femeie credincioasă ce era grav bolnavă, dar nu se încumeta să vină cu trăsura la Catedrală de teamă să nu moară pe drum. Femeia a mărturisit că noaptea, în vis, i s-a arătat icoana care a îndemnat-o să vină. S-a însănătoșit chiar pe timpul călătoriei, icoana văzută în Catedrală fiind identică cu cea din vis.
• Ajungând Cuvioșii la Galați, icoana a fost depusă în Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena. Un pictor liber-cugetător seamănă neîncredere în veridicitatea celor mărturisite de iconarul Iordache Nicolau. Icoana se schimbă la față, pictorul fiind atât de tulburat încât se pocăiește, mărturisindu-și greșeala.
• Un negustor evreu, plecând într-o călătorie de afaceri lasă la un han soția, copiii și o slugă. Între timp, negustorul moare. Văzând-o lipsită de protecție, sluga o sechestrează pe femeie pentru a o spânzura și a-i lua banii. Disperată femeia își amintește de minunile icoanei și se roagă fierbinte la Maica Domnului, promițându-i că dacă va interveni miraculos se va boteza împreuna cu casa ei. Minunea se întâmplă, căci ucigașul probând lațul, alunecă de pe scaun și se spânzură. Femeia s-a botezat împreună cu întreaga casă.
• Ajungând la Muntele Athos, icoana continua să săvârșească minuni. Cuviosul Inochentie, un monah aflat pe patul morții, care încetase să mai mănânce de trei săptămâni, s-a trezit minunat din somn și cu puteri sporite a cerut să fie dus în biserică, unde s-a rugat Fecioarei Maria. Întors în chilie schimbat, s-a schimbat cu cămașă curată, a cerut să se împărtășească cu Sfintele taine, apoi, după o jumătate de oră, a trecut la cele veșnice cu totul senin.
• Serghie, un monah de la mănăstirea Prodromul, iese din mănăstire fără binecuvântare și merge într-o peșteră din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viață idioritmică. Într-o noapte, în timp ce își făcea canonul de rugăciune s-a pogorât deasupra lui un luceafăr (diavolul) care îl trăsnește atât de tare că monahul leșină. După trei zile, venindu-și în fire, constată că era slăbit și surd cu desăvârșire. Se înapoiază la mănăstire, călugării ducându-l la icoană, împreună făcând rugăciuni. Se vindecă complet de surzenie și slăbiciune.
Minuni săvârșite de copii/reproduceri ale icoanei
• În anul 1922, a fost pictată o copie foarte reușită după originalul de la Muntele Athos. Aceasta, a fost adusă în Moldova și așezată într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Deoarece biserica împiedica construcția unei șosele, în toamna anului 1954 a fost incendiată de o mână criminală, biserica arzând în întregime. Au existat mărturii conform căreia a fost sabotată acțiunea de stingere a incendiului. Deși biserica a ars în întregime, icoana a rămas intactă. Autoritățile de atunci au considerat propagandă religioasă și au interzis răspândirea acestei vești. Ulterior, icoana a fost dusă la Biserica Nașterii Maicii Domnului, unde se află și în prezent.
• Există dovezi cum că și reproducerile grafice ale icoanei săvârșesc minuni.
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Prodromița
”Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Maria, protectoarea şi apărătoarea noastră, cerem a Ta nebiruită apărare.
Împărăteasa Cerului şi a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele de “Prodromiţa”, adică înainte-mergătoare, întăreşte-ne întru lucrarea faptelor bune şi ne du de mână întru Împărăţia cea cerească.
Povăţuieşte-ne pe noi, toţi drept credincioşii creştini, spre a vedea şi veşnic a ne îndulci de mărirea Fiului Tău şi Dumnezeul nostru, că Binecuvântată şi Prea Proslăvită eşti, în vecii vecilor. Amin.”