CUVINTE DE FOLOS EXTRASE DIN VOLUMUL: “Ne vorbesc Staretii de la Optina“, Editura Egumenita, 2007:
CADERILE
- Caderile noastre in manie si in celelalte fapte ale patimilor ne arata mandria duhovniceasca avuta inainte si, fara sa vrem, ne smeresc. Daca ne vom stradui sa distrugem aceasta radacina, mladitele de la sine se vor vesteji. (Sfantul Macarie)
- Trebuie sa avem parte de multe incercari pana sa ne cunoastem neputinta cu adevarat si sa ne smerim. Si acest lucru nu se dobandeste in putin timp, ci de-a lungul vremii. Chiar caderile noastre infraneaza aroganta noastra si, fara sa vrem, ne smeresc. Iar inaintea lui Dumnezeu este mai bun un pacatos care se pocaieste decat un drept care se mandreste. (Sfantul Macarie)
- Cel ce cade si se ridica, cel ce se caieste si se smereste este mai bun decat cel ce nu cade si nu se caieste, si nu se smereste; din lupte invatam arta razboiului. (Sfantul Macarie).
NEPUTINTA
- Vazandu-ti neputintele tale, poti judeca cu ingaduinta si neputintele celorlalti. (Sfantul Macarie)
- De neputintele trupesti trebuie sa tii seama, iar daca te silesti peste masura, poti slabi de tot; trebuie numai sa te inarmezi impotriva lenii. (Sfantul Macarie)
TRISTETEA
- Niciodata nu a existat, nu exista si nu va exista un loc lipsit de tristete pe pamant. Un asemenea loc poate exista numai in inima, cand Domnul salasluieste in ea. (Sfantul Nicon)
- In greutati, in neintelegeri si in toate imprejurarile, cel mai apropiat mijloc si sigur spre folosul nostru este adresarea catre Domnul si lasarea in seama Lui a necazurilor si grijilor noastre. In acelasi timp trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu pentru cei cu care avem de-a face si totul va merge bine. Domnul lumineaza pe tot omul care vine in lume si da pace sufletelor noastre. Tristetea nu este de folos in lucrul care cere barbatie. (Sfantul Moise)
- Daca nu aveti inaintea cui sa deschideti sufletul vostru, spuneti-I Domnului Dumnezeu necazul vostru. (Sfantul Nicon)
- Este dezastruos sa ne intristam peste masura si sa ne omoram inainte de vreme: trebuie prin toate mijloacele sa-I multumim Domnului pentru tot, oricare ar fi pedepsele pe care El ni le-ar trimite in aceasta lume. (Sfantul Leon)
DESPRE MANGAIERE SI NECAZ, DESPRE NADEJDE SI BARBATIE IN LUPTA DUHOVNICEASCA, DESPRE MUSTRARE SI LAUDA, DESPRE TREZVIE SI IMPRASTIERE
- Mantuirea noastra, dupa cuvantul Sfantului Petru Damaschin se afla intre frica si nadejde, ca sa nu avem incredere prea mare in sine si sa nu deznadajduim, ci cu buna nadejde si incredere in mila si ajutorul lui Dumnezeu sa ne straduim sa ne petrecem viata in implinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfantul Ambrozie)
- Fara iarna nu ar exista primavara, fara primavara nu ar exista vara. Asa este si in viata duhovniceasca: putina mangaiere, iar apoi putina durere si, astfel, putin cate putin, se formeaza calea mantuirii. (Sfantul Anatolie)
- In conceptia oamenilor, calea mantuirii ar trebui sa fie o cale neteda, usoara si linistita, dar, dupa cuvantul Evangheliei, calea aceasta este dureroasa si stramta. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant – zice Domnul -, n-am venit sa aduc pace, ci sabie (Matei 10: 34). (Sfantul Ambrozie)
- Daca te vei astepta numai la conditii favorabile mantuirii, nu vei pune inceput vietii placute lui Dumnezeu. (Sfantul Nicon)
- Domnul ne poate mangaia tot timpul. Insa mangaierea neincetata ne face rau, asa cum, daca soarele va dogori neincetat, totul se va usca sau se va culca la pamant. Dar, cand fenomenele alterneaza este bine. (Sfantul Anatolie)
- In viata duhovniceasca intotdeauna este asa: fie mangaierea este precedata de necaz, fie necazul este precedat de mangaiere. Aceste schimburi dau nastere la nadejde si smerenie. Numai necazurile sunt diferite, sunt si lumesti si duhovnicesti, dar acest lucru este inca devreme sa-l cunosti. Primeste ceea ce-ti trimite Dumnezeu, cu multumire si cu seninatate; cu sentimentul mangaierii sa nu te mandresti, iar in necazuri sa nu deznadajduiesti. (Sfantul Macarie)
- Adevarata barbatie este legata intotdeauna de sentimentul smereniei adanci. Cel smerit intotdeauna este gata sa indure totul – si pe cele dinaluntru, si pe cele dinafara – socotindu-se vrednic nu numai de necazurile trimise, dar si de altele mai mari. Cel smerit nu poate fi zdruncinat, tulburat. El tot timpul este pregatit pentru orice. Asa a spus Moise Arapul cand a fost alungat din trapeza: Gata am fost si nu m-am tulburat (Psalm 118: 60). Asadar, sa pregatim sufletele si inimile noastre prin smerenie si ea ne va ajuta in rabdarea tuturor ispitelor. (Sfantul Nicon)
- Orice necaz te-ar lovi, orice neplacere ti s-ar intampla, tu sa spui: “Voi rabda aceasta pentru Iisus Hristos!”. Numai sa spui asa si iti va fi mai usor. Caci numele lui Iisus Hristos este puternic: datorita lui, toate necazurile se vor potoli, diavolii vor pieri, supararea si descurajarea ta vor inceta cand vei repeta dulcele Lui nume. “Doamne! Da-mi rabdare, marime de suflet si blandete! Doamne! Da-mi sa vad greselile mele si sa nu osandesc pe nimeni!” (Sfantul Antonie)
- Oricate valuri s-ar ridica impotriva sufletului tau, intotdeauna sa alergi la Hristos Mantuitorul si El iti va veni in ajutor si va potoli valurile. Sa crezi ca Domnul ti-a oranduit o asemenea viata spre vindecare; nu o respinge si nu cauta odihna trupeasca, nici pacea falsa; mai intai se cuvine sa fii zguduit si sa induri multe; si daca vei avea o descoperire, ea va usura mult lupta ta si vei avea mai multa liniste decat daca o vei cauta singur. (Sfantul Leon)
- Agatati-va de camasa lui Hristos si El nu va va lasa! (Sfantul Varsanufie)
- Mai mult aici.