Ucenica lui Arsenie Boca, maica Zamfira îşi are locul de veci la Mănăstirea Prislop, alături de mormântul părintelui. I-a fost alături timp de peste 40 de ani, din primele zile în care a ajuns la mănăstire şi până la moartea duhovnicului. Povestea ei de viaţă este cutremurătoare. Potrivit unor mărturii, a fost salvată de la moarte de părintele Arsenie Boca şi, la rândul ei, a fost ucenica şi “îngerul păzitor” al acestuia.
Măicuţa Zamfira, pe numele ei Julieta Constantinescu, a fost unul dintre puţinii oameni care i-au stat alături părintelui Arsenie Boca pentru aproape toată viaţa. Relatările foştilor apropiaţi ai duhovnicului şi mărturiile prezentate în documentele şi în notele informative păstrate până în prezent îi dezvăluie o poveste de viaţă tulburătoare.
Zamfira îşi are locul de veci la Mănăstirea Prislop, alături de mormântul părintelui Arsenie, pe care l-a urmat în ultimele patru decenii din viaţa acestuia. S-a născut în 1925, în Ialomiţa, şi până la 24 de ani, când a fost tunsă în monahism, a purtat numele de Julieta. Provenea dintr-o familie săracă şi avea doi fraţi şi o soră, totuşi a reuşit să finalizaze cursurile unei facultăţi de Teologie. La doar 25 de ani, maica Zamfira a devenit stareţă a mănăstirii Prislop, în momentul în care locul fusese transformat în aşezământ de maici.
Salvată de la moarte Julieta Constantinescu l-a cunoscut pe părinte în 1946, iar trei ani mai târziu a ajuns la mănăstirea Prislop, unde a fost tunsă în monahism şi a devenit apoi stareţă. Mărturiile unor apropiaţi ai săi din acei ani o prezentau ca fiind o tânără cu o personalitate complexă, foarte hotărâtă, însă în unele cazuri cu o atitudine dusă la extrem. Ar fi încercat de mai multe ori să se sinucidă, iar cel care a salvat-o a fost părintele Arsenie Boca, potrivit unor mărturii prezentate în dosarele de urmărire a părintelui.
„Până în septembrie 1950, Maica Zamfira “încercase în nenumărate rânduri să se sinucidă, luând pastile în cantitate mare, iar cu o lamă de ras a încercat să-şi taie vinele de la mână. Urmele se văd şi azi, cauza ar fi fost o dragoste neîmpărtăşită. Stareţul (n.n. Părintele Arsenie) căuta să-i satisfacă toate dorinţele, încât în ultimul timp a devenit conducătoarea mănăstirii” (din vol. al II-lea al cărţii „Părintele Arsenie Boca în arhivele securităţii. Opis de documente)”, informează site-ul anomismia.wordpress.com, dedicat vieţii părintelui Arsenie Boca.
A devenit stareţă la 25 de ani
O altă mărturie despre prietenia dintre cei doi a fost prezentată în cartea „Părintele Arsenie Boca, Obiectivul Bratu” (Editura Patmos, 2009). Este o declaraţie dată de călugărul Antonie Plămădeală (fost deţinut politic), sub interogatoriu, în 1955, în care acesta vorbeşte despre evenimentele petrecute în 1949, an în care Zamfira şi părintele Arsenie Boca au sosit la mănăstire.
Citeste mai mult aici.