1. |
Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. |
2. |
Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor, |
3. |
Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. |
4. |
Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. |
5. |
O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! |
6. |
Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. |
7. |
Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. |
8. |
Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. |
9. |
Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. |
10. |
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. |
11. |
În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie. |
12. |
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. |
13. |
Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. |
14. |
În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia. |
15. |
La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. |
16. |
La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. |
17. |
Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. |
18. |
Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. |
19. |
Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. |
20. |
Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. |
21. |
Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. |
22. |
Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. |
23. |
Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. |
24. |
Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. |
25. |
Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. |
26. |
Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. |
27. |
Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. |
28. |
Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. |
29. |
Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. |
30. |
Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. |
31. |
Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. |
32. |
Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea. |
33. |
Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. |
34. |
Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. |
35. |
Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. |
36. |
Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. |
37. |
Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. |
38. |
Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. |
39. |
Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. |
40. |
Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. |
41. |
Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, |
42. |
Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. |
43. |
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, |
44. |
Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. |
45. |
Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. |
46. |
Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. |
47. |
Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. |
48. |
Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. |
49. |
Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. |
50. |
Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. |
51. |
Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut. |
52. |
Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. |
53. |
Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. |
54. |
Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. |
55. |
Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. |
56. |
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. |
57. |
Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. |
58. |
Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. |
59. |
Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. |
60. |
Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. |
61. |
Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. |
62. |
La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
63. |
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. |
64. |
De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. |
65. |
Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. |
66. |
Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. |
67. |
Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. |
68. |
Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. |
69. |
Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. |
70. |
Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. |
71. |
Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. |
72. |
Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint. |
73. |
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. |
74. |
Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. |
75. |
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. |
76. |
Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. |
77. |
Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. |
78. |
Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. |
79. |
Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. |
80. |
Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. |
81. |
Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. |
82. |
Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: „Când mă vei mângâia?” |
83. |
Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
84. |
Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? |
85. |
Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. |
86. |
Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! |
87. |
Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. |
88. |
După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. |
89. |
În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; |
90. |
În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. |
91. |
După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie. |
92. |
De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu. |
93. |
În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. |
94. |
Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. |
95. |
Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. |
96. |
La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. |
97. |
Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. |
98. |
Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. |
99. |
Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. |
100. |
Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. |
101. |
De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. |
102. |
De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. |
103. |
Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! |
104. |
Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. |
105. |
Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. |
106. |
Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. |
107. |
Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. |
108. |
Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. |
109. |
Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. |
110. |
Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. |
111. |
Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. |
112. |
Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. |
113. |
Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. |
114. |
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. |
115. |
Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. |
116. |
Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. |
117. |
Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. |
118. |
Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. |
119. |
Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. |
120. |
Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. |
121. |
Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. |
122. |
Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. |
123. |
Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. |
124. |
Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. |
125. |
Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. |
126. |
Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. |
127. |
Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. |
128. |
Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. |
129. |
Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. |
130. |
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. |
131. |
Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. |
132. |
Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. |
133. |
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. |
134. |
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. |
135. |
Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. |
136. |
Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. |
137. |
Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. |
138. |
Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. |
139. |
Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. |
140. |
Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. |
141. |
Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
142. |
Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul. |
143. |
Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. |
144. |
Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. |
145. |
Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. |
146. |
Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. |
147. |
Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit. |
148. |
Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. |
149. |
Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. |
150. |
Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. |
151. |
Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. |
152. |
Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. |
153. |
Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. |
154. |
Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. |
155. |
Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. |
156. |
Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază. |
157. |
Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. |
158. |
Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. |
159. |
Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. |
160. |
Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. |
161. |
Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. |
162. |
Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. |
163. |
Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. |
164. |
De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
165. |
Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. |
166. |
Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. |
167. |
Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. |
168. |
Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. |
169. |
Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. |
170. |
Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. |
171. |
Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. |
172. |
Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. |
173. |
Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. |
174. |
Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. |
175. |
Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. |
176. |
Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. |