| 1. |
Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. |
| 2. |
Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor, |
| 3. |
Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. |
| 4. |
Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. |
| 5. |
O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! |
| 6. |
Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. |
| 7. |
Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. |
| 8. |
Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. |
| 9. |
Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. |
| 10. |
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. |
| 11. |
În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie. |
| 12. |
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. |
| 13. |
Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. |
| 14. |
În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia. |
| 15. |
La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. |
| 16. |
La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. |
| 17. |
Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. |
| 18. |
Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. |
| 19. |
Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. |
| 20. |
Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. |
| 21. |
Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. |
| 22. |
Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. |
| 23. |
Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. |
| 24. |
Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. |
| 25. |
Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. |
| 26. |
Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. |
| 27. |
Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. |
| 28. |
Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. |
| 29. |
Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. |
| 30. |
Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. |
| 31. |
Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. |
| 32. |
Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea. |
| 33. |
Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. |
| 34. |
Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. |
| 35. |
Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. |
| 36. |
Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. |
| 37. |
Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. |
| 38. |
Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. |
| 39. |
Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. |
| 40. |
Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. |
| 41. |
Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, |
| 42. |
Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. |
| 43. |
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, |
| 44. |
Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. |
| 45. |
Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. |
| 46. |
Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. |
| 47. |
Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. |
| 48. |
Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. |
| 49. |
Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. |
| 50. |
Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. |
| 51. |
Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut. |
| 52. |
Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. |
| 53. |
Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. |
| 54. |
Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. |
| 55. |
Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. |
| 56. |
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. |
| 57. |
Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. |
| 58. |
Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. |
| 59. |
Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. |
| 60. |
Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. |
| 61. |
Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. |
| 62. |
La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
| 63. |
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. |
| 64. |
De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. |
| 65. |
Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. |
| 66. |
Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. |
| 67. |
Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. |
| 68. |
Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. |
| 69. |
Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. |
| 70. |
Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. |
| 71. |
Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. |
| 72. |
Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint. |
| 73. |
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. |
| 74. |
Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. |
| 75. |
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. |
| 76. |
Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. |
| 77. |
Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. |
| 78. |
Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. |
| 79. |
Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. |
| 80. |
Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. |
| 81. |
Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. |
| 82. |
Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: „Când mă vei mângâia?” |
| 83. |
Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
| 84. |
Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? |
| 85. |
Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. |
| 86. |
Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! |
| 87. |
Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. |
| 88. |
După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. |
| 89. |
În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; |
| 90. |
În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. |
| 91. |
După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie. |
| 92. |
De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu. |
| 93. |
În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. |
| 94. |
Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. |
| 95. |
Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. |
| 96. |
La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. |
| 97. |
Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. |
| 98. |
Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. |
| 99. |
Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. |
| 100. |
Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. |
| 101. |
De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. |
| 102. |
De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. |
| 103. |
Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! |
| 104. |
Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. |
| 105. |
Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. |
| 106. |
Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. |
| 107. |
Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. |
| 108. |
Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. |
| 109. |
Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. |
| 110. |
Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. |
| 111. |
Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. |
| 112. |
Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. |
| 113. |
Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. |
| 114. |
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. |
| 115. |
Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. |
| 116. |
Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. |
| 117. |
Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. |
| 118. |
Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. |
| 119. |
Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. |
| 120. |
Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. |
| 121. |
Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. |
| 122. |
Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. |
| 123. |
Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. |
| 124. |
Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. |
| 125. |
Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. |
| 126. |
Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. |
| 127. |
Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. |
| 128. |
Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. |
| 129. |
Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. |
| 130. |
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. |
| 131. |
Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. |
| 132. |
Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. |
| 133. |
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. |
| 134. |
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. |
| 135. |
Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. |
| 136. |
Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. |
| 137. |
Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. |
| 138. |
Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. |
| 139. |
Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. |
| 140. |
Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. |
| 141. |
Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
| 142. |
Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul. |
| 143. |
Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. |
| 144. |
Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. |
| 145. |
Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. |
| 146. |
Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. |
| 147. |
Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit. |
| 148. |
Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. |
| 149. |
Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. |
| 150. |
Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. |
| 151. |
Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. |
| 152. |
Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. |
| 153. |
Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. |
| 154. |
Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. |
| 155. |
Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. |
| 156. |
Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază. |
| 157. |
Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. |
| 158. |
Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. |
| 159. |
Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. |
| 160. |
Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. |
| 161. |
Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. |
| 162. |
Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. |
| 163. |
Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. |
| 164. |
De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
| 165. |
Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. |
| 166. |
Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. |
| 167. |
Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. |
| 168. |
Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. |
| 169. |
Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. |
| 170. |
Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. |
| 171. |
Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. |
| 172. |
Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. |
| 173. |
Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. |
| 174. |
Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. |
| 175. |
Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. |
| 176. |
Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. |
