| 1. | Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă! |
| 2. | Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! |
| 3. | În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! |
| 4. | Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. |
| 5. | Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. |
| 6. | De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. |
| 7. | Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. |
| 8. | Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. |
| 9. | Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. |
| 10. | Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o, |
| 11. | Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat. |
| 12. | Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. |
| 13. | Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. |
| 14. | Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea. |
| 15. | Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă. |
| 16. | şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta. |
| 17. | Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. |
| 18. | Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. |
| 19. | Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul; |
| 20. | Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, |
| 21. | Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, |
| 22. | Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, |
| 23. | Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului. |
| 24. | Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele. |
| 25. | Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. |
| 26. | Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. |
| 27. | Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. |
| 28. | Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. |
| 29. | Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi. |
