„Părinții mei, de altfel prieteni foarte buni cu mine, au înțeles că asta îmi doresc. Și ei erau firi boeme! N-au avut păreri preconcepute despre nimeni și despre nimic și au vrut și ei, din tot sufletul, să reușesc, făcând enorm de multe sacrificii pentru asta. Mi-au lăsat libertatea să aleg, dar au fost acolo, lângă mine, și la bine și la greu, renunțând la multe pentru a veni eu la București,
pentru a studia cu George Grigoriu, pentru a face Facultatea de Teatru, pentru a lansa piese, pentru a înregistra.
Au fost o familie modestă și chiar dacă un aveau ce pune pe masă a doua zi, un le-a păsat și au investit în mine și în educația mea. A fost un pariu, dar și o responsabilitate pentru ei! Mi-aduc aminte o discuție între ei, în bucătărie, în care amândoi își jurau că vor face orice ca eu, Cipi al lor, să pot străluci așa cum vreau, pentru că merit și pentru că trebuie să fiu fericit! Înainte de orice, fericirea mea a fost primordială pentru ei! Și sunt extrem de împlinit că am putut, peste ani, să le răsplătesc așa cum se cuvine toate eforturile! Dragii mei, părinții sunt icoane, cu toate cele aferente. Abia când nu-i mai avem, înțelegem cât de importanți au fost și sunt în viețile noastre!” (Paul Surugiu) #visualartbyanamariahalalai#paulsurugiufuego#artbyfuego#interviuvivamai