„De ce TRĂIESC? N-aș putea spune vreodată, mai comod și mai fericit, să notez cu inima în univers, decât atunci când e nevoie să-mi expun motivele trecerii mele. Nu-s mare și am atât de multe de trecut în continuare, dar sunt împlinit că am putut cânta, că vocea a pus versurile în lumina eternității, că am inspirat, că am putut fi inspirat, că sunt ascultat, că pot picta, că pot ajuta și că pot compune. Nu-i bucurie mai măreață ca atunci când vezi cum zile se pierd în zare și undeva, într-un nescris volum al sentimentelor tale, se-adună mărturii ale trecerii, fie că sunt piese, fie picturi. Sunt simplu și poate că niciodată simplitatea mea nu a ajuns să fie vers, dar știu că versul mi-a șlefuit-o, notele i-au armonizat lumea și undeva, atunci când voi trage linie, se va putea spune că a existat un artist care-a trăit pentru publicul său, cu bune și rele, cu succese și dezamăgiri.” (PAUL SURUGIU)