De ce postim miercurea și vinerea?

Frate Cristian, postul din zilele de miercuri şi vineri este împământenit în viața liturgică a Bisericii încă din primele veacuri creștine. Bunăoară, în Didahia, cap. VIII, se spune: „…dar voi să ajunați miercurea şi vinerea”. Tot din Sfânta Tradiție avem consemnată motivația concentrată a postului din aceste două zile ale săptămânii. Sfântul Petru, Episcopul Alexandriei, martirizat în zilele lui Diocleţian, spune așa: „…în a patra zi (miercuri) şi vinerea… se cuvine nouă să postim după tradiție…, căci în a patra, sfat nelegiuit au făcut iudeii asupra Domnului, iar vinerea, fiindcă pentru noi a pătimit El.” De asemenea, a doua poruncă bisericească ne îndeamnă să postim toate posturile de peste an, înțelegând aici toate zilele de post rânduite de Biserică.

Așadar, postim miercurea căci în această zi au făcut sfat cărturarii ca să-L prindă pe Mântuitorul Hristos, iar Iuda a vândut pe Mântuitorul Hristos pentru 30 de arginți, tot în această zi. Renunțând la mâncărurile de dulce din această zi, Îi arătăm Preabunului nostru Mântuitor că ne desolidarizăm de „vânzătorul” şi că iubim mai mult hrana duhovnicească, părtășia cu Dumnezeu, în defavoarea bunurilor lumești trecătoare şi fragile pe care ţi le oferă plăcerile acestei lumi simbolizate în cazul de față prin mâncărurile de dulce. Postim vinerea căci este ziua în care Hristos Dumnezeu, Marele Răstignit, a îndurat sfintele pătimiri cele mântuitoare: scuipările peste față, batjocura, biciuirile, lovirile, răstignirea pe Cruce şi moartea pentru noi şi pentru a noastră mântuire, așa după cum mărturisim în Simbolul de credință. Postim vinerea ca să ne arătăm recunoștința față de Mântuitorul nostru, pentru că ne-a redeschis Raiul, făcându-ne părtași la viața Sfintei Treimi.

            Cu bune doriri, pr. Mihail