Cum iti suna titlul articolului? Sa stii ca nu ma refer la vreo magie sau telepatie aici!
Simplu, ma refer la capacitatile tale de a fi atent la micile caracteristici de limbaj nonverbal ale celuilalt.
Pana cand am invatat aceste trucuri, imi era dificil sa pricep daca cei cu care vorbeam erau cu adevarat atenti sau nu la ce ziceam eu.
Gandeste-te la o discutie pe care ai avut-o de curand si care nu s-a terminat tocmai bine pentru tine. Gandeste-te ca au fost momente cand persoana cu care vorbeai poate ca nu a reusit sa fie complet atenta la ceea ce spuneai tu si in acel moment, a pierdut firul discutiei si lucrurile au degenerat. Nu a mai reusit sa inteleaga restul frazei, apoi a facut efort sa inteleaga toata logica discutiei, dar degeaba.
Asa patesti si tu daca pentru cateva secunde nu mai esti atent la o discutie importanta. Daca o parte din mintea ta se gandeste la altceva, iar tu incepi sa auzi … numai sunete rostite de celalalt, fara sa mai aiba sens pentru tine pentru cateva secunde. In aceasta perioada, poate te gandesti la examenul pe care l-ai dat ieri si cat de bine ar fi fost sa dai alt raspuns la ultima intrebare sau te gandesti ca trece pe langa tine o tipa cu o fustita mini si ca ti-ar sta bine langa ea etc., etc.
Mintea noastra oboseste sa fie atenta o durata lunga de timp si … se relaxeaza un pic prin aceste divagatiii de la subiectul principal. Dar cu ce risc… poti crea un conflict sau il poti amplifica, pentru ca persoana cealalta e convinsa ca tu esti complet atent acolo.
Te-ai regasit in aceasta povestire? Sa vorbesti cu cineva si sa nu inteleaga tot pentru ca mintea ii zboara in alta parte?
Ce vreau sa te invat in acest articol este sa fii atent si sa identifici corect momentul in care mintea a luat-o in alta directie!
Pentru a iti explica asta, o sa iti povestesc despre un studiu pe care l-au facut americanii pe un numar impresionant de persoane.
Studiul se derula asa: cineva era filmat in timp ce i se puneau anumite intrebari. Cercetatorii voiau sa observe limbajul nonverbal al participantilor. Voiau sa observe miscarile capului si ale corpului. Dar dupa ce au verificat toate inregistrarile facute, au mai observat ceva. Ceva atat de important, incat a devenit baza dezvoltarii sistemului NLP.
Miscarile ochilor iti pot spune cum gandeste o persoana!
Acesti cercetatori au observat ca, de fiecare data cand puneau o intrebare care solicita memoria vizuala, oamenii priveau in stanga sus si de abia apoi dadeau raspunsul. De fiecare data cand se punea o intrebare care solicita memoria auditiva, oamenii priveau in lateral stanga. La intrebari complexe care cereau un raspuns logic, oamenii priveau in jos spre stanga. Apoi au observat ca acesti oameni priveau spre dreapta sus daca erau rugati sa isi imagineze ceva vizual complet nou, iar cand erau rugati sa isi imagineze ceva auditiv complet nou – priveau spre dreapta lateral. La intrebari despre senzatii si emotii priveau toti spre dreapta jos.
Iti dai seama ce descoperire? Zilele trecute eram la un curs la Arad. Exercitiile pe care le dadeam cursantilor erau destul de complexe si implicau tocmai folosirea mai multor faze mentale. Trebuiau sa isi aminteasca ceva, apoi sa isi imagineze altceva, apoi sa simta ceva anume. Toate astea in ordinea in care le spuneam eu. In timp ce eu treceam printre ei si ii priveam, imi dadeam seama cine anume face exact ceea ce am spus eu sa faca si cine se gandeste la altceva. Pentru mine? era simplu sa imi dau seama de asta.
Pentru ca vedeam in ce directie se misca ochii lor. Atunci cand le spuneam sa isi aminteasca camera in care au copilarit, ei trebuiau sa priveasca in stanga sus. Daca nu privesti in stanga sus, nu poti sa iti amintesti decat foarte greu o imagine vizuala. Poate iti amintesti sunetul vocii mamei care te trimite in camera, poate iti amintesti ca era o camera calduroasa sau racoroasa… si de6abia apoi iti apare in minte camera cum arata ea pe atunci. Dar toate astea inseamna ca nu ai folosit corect propria minte. Mintea ta a dictat drumul pana la imagine! Tu ai vrut sa ai direct imaginea, dar ai folosit vocea memorata a mamei, apoi senzatia de caldura a camerei si de abia apoi a aparut imaginea camerei. E adevarat ca toate astea se petrec rapid de tot.
Dar imagineaza-ti ca in cadrul unei discutii, o persoana face aceste ocolisuri mentale la fiecare propozitie pe care o spui. Procesul de intelegere devine foarte greoi. Te vei chinui sa ii explici acelei persoane in 10 ore ceea ce ai fi explicat intr-o ora. Sau, mai rau… si dupa zece ore tot va exista conflict intre voi doi.
Cum sa te folosesti de aceasta informatie!
In primul rand, tine minte tabelul de mai jos!
Vizual amintit – stanga sus | Vizual imaginat – dreapta sus |
Auditiv amintit – stanga median (lateral) | Auditiv imaginat – dreapta median (lateral) |
Dialog intern – stanga jos | Kinestezic(emotii, senzatii) – dreapta jos |
Dupa ce memorezi tabelul asta, incepe sa privesti ochii oamenilor. O sa vezi ca majoritatea folosesc corect acest model de a privi. Dar o sa vezi ca sunt oameni care atunci cand vor sa isi aminteasca ceva vizual. privesc in jos… si tot privesc… si tot privesc… si apoi ochii au o rapida tresarire spre stanga sus, aproape imperceptibila… si spun: “Gata, mi-am amintit!” Nici nu e nevoie sa spuna, pentru ca tu deja stii ca si-au amintit acel lucru vizual.
In asta consta magia acestui domeniu. Pur si simplu stii daca un om si-a folosit acel intrument din dotare (creierul) asa cum trebuie sau l-a folosit gresit! Daca il foloseste corect, rezolvarea e rapida si corecta.
Sa iti dau alt exemplu: lucram cu cineva si am rugat persoana respectiva sa isi aminteasca de un obiect pe care l-a primit de la cineva. In loc sa priveasca in stanga sus, persoana asta privea continuu in stanga jos. Ce inseamna asta pentru mine? Pai, vorbea in mintea sa ceva de genul: “Oare o sa imi amintesc? Oare cum arata acel obiect? Oare ce culoare avea? Nu mai stiu nimic! Nu cred ca o sa imi amintesc!” etc., etc. Tot acest dialog intern sa stii ca nu te ajuta sa iti amintesti, ci din contra. Iti blocheaza aceasta amintire undeva in subconstient.
Dupa 3 minute de dezbateri intense in propria minte, persoana nu a reusit sa isi aminteasca nimic. Problema cu care venise la mine era tocmai faptul ca nu era multumit de capacitatea de memorare si de invatare. Asa ca mi-am dat seama ca problema era modul complet aiurea in care isi folosea mintea.
In momentul in care mi-a zis ca abandoneaza cautarea, m-am ridicat si am venit in stanga sa. I-am zis sa priveasca la mine, in sus si spre stanga si sa incerce acum sa isi aminteasca. In 10 secunde si-a amintit. Mi-a descris ca “a vazut” acel obiect in fata ochilor. Exact asa era corect sa il “vada”, sa si-l aminteasca.
Cum ar fi sa poti in fiecare moment sa stii daca o persoana isi foloseste exact acea parte din creier de care are nevoie in acel moment?
Majoritatea oamenilor isi tortureaza creierul.
Cand cauta sa isi aminteasca ceva, folosesc dialogul intern, cand cauta sa vorbeasca cu ei insisi sa ajunga la o concluzie, sa ia o decizie, privesc complet aiurea in sus ca si cum raspunsul vine de undeva din tavan si se blocheaza in imagini vizuale din care nu mai pot sa iasa si nici sa isi dea seama de raspunsul pe care il cauta.
Sau si mai grav, trebuie sa iti amintesti ceva ce ai discutat cu o persoana si privesti in sus… o sa iti amintesti corect imaginea persoanei, dar in niciun caz nu o sa iti amintesti vocea sa. Si nici sensul cuvintelor sale (sensul cuvintelor se acceseaza privind in stanga jos) nu il afli daca privesti in sus.
Cand tin cursuri, am obiceiul sa ma plimb prin sala. Majoritatea cursurilor pe care le tin se desfasoara cu scaunele puse in cerc. Fac lucrul asta pentru a da posibilitatea ochilor participantilor sa se miste dupa mine in mai multe directii. Daca stau intr-un singur loc, sunt convins ca ei ma urmaresc, dar ca o sa isi foloseasca numai anumite parti din mintea lor. Asa ca ma invart printre ei… iar ei o sa foloseasca miscari ale ochilor si spre stanga, si spre dreapta… si o sa isi foloseasca mai mult din capacitatile mentale cu ocazia asta.
Daca lucrez cu o singura persoana, sunt si mai atent la miscarile ochilor. Aceste miscari imi spun daca persoana ma urmareste cu atentie sau nu.
Cand intreb persoana din fata mea “cum te simti acum?” si priveste in sus spre stanga, imi dau seama ca isi aminteste ceva vizual, deci nu este aici, cu mine! Daca priveste in dreapta sus imi dau seama ca isi imagineaza ceva, inventeaza ceva. Poate se vede intr-un alt loc, poate se vede cu alta persoana acolo. Nu stiu ce vede, dar stiu ca isi imagineaza ceva. Asa ca iar imi pot da seama daca este atenta sa simta ceva sau nu. Daca privind in sus dreapta imi spune “ma simt bine” – imi dau seama ca de fapt nu stie clar cum se simte, isi imagineaza ca se simte bine printr-o constructie vizuala. Poate se imagineaza intr-o scena care sigur i-ar face bine… dar asta nu inseamna ca deja se simte bine.
Daca insa priveste in stanga jos la aceasta intrebare, o sa imi dau seama ca discuta cu ea insasi: “Oare cum ma simt acum? Cat de bine sau cat de rau ma simt?” etc., etc. Aceste discutii cu mine insumi iarasi imi spun ca nu simte inca starea, ci doar o cauta in mintea sa…
Sunt foarte multe de spus despre aceste miscari ale ochilor. Dar mai important este sa experimentezi tu. Eu ti-am dat detaliile mai importante, pe care le poti folosi pentru a identifica daca oamenii isi folosesc corect creierul sau nu.
Gandeste-te numai ca, daca vezi ca o persoana nu foloseste adecvat aceste miscari, comunicarea iti este stopata pentru ca persoana se gandeste la altceva decat la ce ii spui tu.
Intr-un fel, ai la dispozitie un scaner al mintii celuilalt.
Folosind aceasta metoda, o sa iti dai seama daca e nevoie sa repeti o fraza ca persoana respectiva sa o inteleaga sau poti sa mergi mai departe.
Mai mult aici.