Chakrele reprezintă centrii noştri de putere şi sunt aliniate pe verticală, de la baza coloanei vertebrale până în creştetul capului. Sistemul de chakre a fost recunoscut mai întâi în Orient, constituind fundamentul anumitor învăţături hinduse, budiste şi taoiste. Chakrele formează ceea ce culturile amintite numesc anatomia spiritului uman.
Cuvântul ”chakra” provine din sanscrită şi înseamnă roată, pâlnie, vortex. În limbajul comun, prin chakră se înţelege un centru informaţional, un centru energetic. Chakrele există în corpul uman, pentru că fără ele nu ar exista viaţa. ”Când chakrele sunt perturbate, blocate, atunci se instalează boala”, explică psihologul Stelian Chivu. Corpul uman are şapte chakre, acestea fiind o interfaţă între glandele endocrine corespunzătoare şi exterior. Astfel, chakra a şaptea corespunde glandei pituitare, chakra a şasea corespunde glandei pineale, chakra a cincea corespunde glandei tiroide, chakra a patra corespunde timusului, iar ultimele trei chakre corespund glandelor suprarenale şi gonadelor. Există o chakră a vitalităţii, o chakră a sexualităţii, o chakră a voinţei, forţei şi a curajului, o chakră a iubirii, o chakră a imaginaţiei, a intuiţiei, o chakră a minţii şi a o chakra care ne pune în legătură cu cosmosul, cu Divinitatea. Fiecare chakră are o mantră (n.r. un sunet ce are o rezonanţă specifică unei anumite chakre) şi o iantră (n.r. desen bazat pe geometrie sacră care rezonează cu o chakră). Chakrele primesc energie din exterior şi o transmit în interior, dar procesul este şi invers, deci acestea se comportă ca nişte receptori şi emiţători.
Cauzele subtile ale bolilor
Mai mult aici.