Giliola Motoi, actriţă a TNB, vaduva regretatului actor George Motoi a murit la vârsta de 47 de ani.

GE DIGITAL CAMERA

„Familia teatrului este mai săracă, noi suntem mai singuri şi mai trişti. A fost Veronica Micle, a fost Miţa Protopopescu, Filomela sau Coralia, însă pentru noi toţi a fost şi va fi Giliola Motoi, o actriţă de o mare sensibilitate şi cu un farmec aparte, ale cărei interpretări vor rămâne vii multă vreme de-acum înainte. Noi, cu siguranţă, nu o vom uita!”, potrivit unui anunţ al colegilor actriţei publicat pe pagina de Facebook a TNB.

Slujba de înmormântare va avea loc la Biserica Sf. Maria, luni, 10 iulie, de la ora 11:00, iar înmormântarea va avea loc la Cimitirul Sfânta Vineri, în aceeaşi zi, de la ora 12.00.

Giliola Motoi s-a născut pe 26.08.1969, la Brăila. A fost căsătorită cu actorul George Motoi (foto), care a murit în 2015.

A absolvit Academia de Arte Luceafărul, Bucureşti, 1996, clasa profesorului George Motoi.

În perioada 1988-1996 a jucat mai multe roluri la Teatrul Maria Filotti din Brăila.

La TNB, Giliola Motoi a jucat în spectacolele „Spitalul special” de Iosif Naghiu, regia Ştefan Iordănescu, 2010, „Ultima oră” de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco (din 2007), „Patimile Sf. Tommaso d`Aquino”, după Alex Mihai Stoenescu, regia Grigore Gonţa, 2005, „Coada”, de Paul Everac, regia Paul Everac, 2004, „Cinci femei în tranziţie”, de Rodica Popescu Bitănescu, 2003, „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”, adaptarea şi regia George Motoi, 2002, „Mofturi la Union”, după I.L. Caragiale, regia Gelu Colceag, 2001, „Omul din La Mancha” de Dale Wasserman, regia Ion Cojar, 2000, „Generaţia de sacrificiu” de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1999, „Regele şi cadavrul” de Vlad Zografi, regia Andreea Vulpe, 1999, „Năluca” de Fănuş Neagu şi Lucian Chişu, în regia lui Dan Micu, 1998, „Macbett” de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonţ, 1996.

Giliola Motoi a primit Premiul Naţional de Interpretare „Elvira Godeanu”, acordat de Asociaţia Umoriştilor din România (A.U.R), pentru rolul Magda Minu din piesa „Ultima oră”, de Mihail Sebastian, Teatrul Naţional Bucureşti, 1996.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *