Pornind de la un citat postat de domnul psihiatru Andrei Patrinca si incercand sa inteleg care este mecanismul prin care cineva umilit mereu si mereu dezvolta un atasament atat de puternic pentru agresor, am gasit articolul de mai jos. Domnul psihiatru, caruia-i multumesc pentru increderea acordata, m-a indemnat sa-l traduc si sa-l postez, considerand ca ar putea fi util celor care au trecut sau trec printr-o situatie similara. Imi cer scuze pentru traducerea poticnita, pentru greselile de ortografie si punctuatie, pentru traducerea inadecvata a termenilor specifici, eu nefiind de specialitate, pentru observatiile personale eronate. Multumesc pentru rabdare si intelegere!

narcisism           Ati experimentat senzatia ca in timp ce inotati in mare, atrasi de o lumina ce parea venita din alta lume, de un cant de sirena de o frumusete tulburatoare, ati fost prins in mreje si, in plasa aceea unde va doreati sa fiti captiv, ati trait clipe de o perfectiune nepamanteana? Apoi lumina s-a stins, o raceala de gheata s-a instalat, cantecul s-a oprit brusc si disperat, bajbaind in bezna, nu ati mai fost capabil sa reporniti acordurile „datatoare de viata”, caci tacerea de moarte alterna cu frecvente dezintegrante a caror vibratie va destructura intreaga fiinta celula cu celula? Ati simtit ca din voi a fost supta ultima farama de viata si de bucurie? Durerea agonizanta resimtita nu a fost similara cu tortura atroce a flacarii unei … lampi cu gaz, exact cea care a stralucit atat de minunat inainte? Pe cel capabil sa emita un cantec atat de frumos, sa raspandeasca atata lumina, nu l-ati simtit acum complet surd la auzul plansului si implorarillor voastre, complet orb la vederea ranilor pe care vi le provoca? Ati simtit ca dupa ce ati murit in interior, ati fost amputat fara anestezie, secatuit de resurse, ati fost debarasat, aruncat peste bord, carcasa voastra nefolositoare fiind aruncata in ocean? Aidoma unui rechin, ademenit si capturat doar pentru inotatoarele care v-au fost retezate pe viu in mod transant si nemilos, ati fost aruncat inapoi in apa sangerand, fara posiblitatea de a inota, iar in timp ce va scufundati, ati vazut cum lampa de gaz se reaprinde in noapte si cantecul reporneste pentru ademenirea noilor prazi? Ati avut senzatia ca intreg controlul v-a fost preluat, ca va indoiti de sanatatea voastra mentala, ca instinctul de supravietuire v-a fost suprimat, ca in ciuda celor traite, a oricarei ratiuni, nu va doriti nimic altceva decat sa puteti fi din nou cat mai aproape de letala lampa de gaz?

Daca da, exista posibilitatea sa fi fost victima a unui abuz, a unei manipulari, a unui atac pshihologic narcisist de tipul gaslighting si merita cu prisosinta sa cititi articolul ce urmeaza dupa introducerea atat de lunga.

Mentionez ca traducand, am inversat un pic ordinea, punand la inceput simptomele experimentate de victimele abuzului, tocmai pentru ca cei care se pot regasi in ele (si carora le este dedicat) sa aiba motivatia si rabdarea de a citi intreg articolul.

Aici incepe traducerea.

Sursa:

http://narcissisticbehavior.net/the-effects-of-gaslighting-in-narcissistic-victi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *